Chiar dacă sună mai degrabă de scenariu pentru Alice în Ţara Minunilor, povestea copacului care produce anual 40 de tipuri de fructe este cât se poate de reală. În spatele ei se află Sam Van Aken, profesor de arte plastice la o universitate americană, transmite stiridinmoldova.md.
Pentru a realiza acest pom unicat, Van Aken, sculptor la Universitatea Syracuse, a folosit altoirea, procedeu binecunoscut de pomicultori şi grădinari, scrie mediafax.ro.
Inițial, americanul nu si-a dorit decât un pom spectaculos atunci când este în floare. Si l-a obținut, căci florile sunt de diverse culori si fiecare soi înflorește la timpul lui. Apoi, când florile au dat în rod și-a dat seama că a obținut o întreaga livadă într-un pom. A reușit să ajungă la această performanță prin altoiri succesive, păcălind pomul să facă diverse soiuri de piersici, prune, caise, nectarine și cireșe.
În cinci ani, Van Aken a obţinut ,,copacul cu 40 de fructe” care, la prima vedere, nu se distinge de alţi pomi fructiferi, dar care primăvara, când înflorește, surprinde prin inflorescențe multicolore. Profesorul a obţinut până acum 16 astfel de pomi, care au fost plantați în muzee, centre comunitare şi colecții private de artă. Acum intenționează să pună bazele unei mici livezi cu asemenea pomi în care cresc, printre altele, prune, caise, nectarine, cireșe şi chiar migdale, însă într-un spațiu din oraș.
Altoirea este procedeul prin care două plante sunt unite artificial, realizându-se o contopire a sistemului circulator al acestora. Altoirea se practică de sute de ani. Este şi motivul pentru care încă mai avem vin – atunci când o boală a amenințat cu dispariția toate viile, a fost găsit un soi de viţă-de-vie rezistent, care a devenit gazda unei varietăți de struguri.
Deşi altoirea se folosește frecvent, 40 de soiuri pe un singur pom reprezintă o realizare deosebită. A fost nevoie de mulți ani pentru a se ajunge la această performanța.
Van Aken lasă pomul să crească aproximativ trei ani, timp în care acesta dezvoltă patru sau cinci ramuri. Acestea sunt tăiate, iar în locul lor sunt atașați muguri ai altor cinci soiuri diferite, prin altoire. Țesuturile conductoare ale plantelor atașate (altoi) se sudează cu cele ale pomului (portaltoi). Seva care circulă prin țesutul pomului va hrăni, prin sudarea țesuturilor, noile ramuri. Un pom bine dezvoltat poate ajunge să susțină până la 25 de soiuri diferite.
„Ceea ce fac este să crestez pomul şi să încerc să îl fac să creadă că ceea ce am ataşat este o parte din el,” povestește Van Aken. După încă doi ani, în care soiurile ataşate au început să dezvolte propriile ramuri, Van Aken a ataşat alte soiuri, ajungând la 40 într-un singur pom. „Toate îşi păstrează caracteristicile genetice. Se pot vedea tot felul de flori şi de fructe”, arată Van Aken.
0 Comment