Canada: insecticidul DDT persistă în lacuri, la aproape 50 de ani după interzicerea sa

DDT-ul, un puternic insecticid ce a fost interzis în anii 1970, continuă să fie prezent în lacurile din New Brunswick, o provincie din estul Canadei, la aproape 50 de ani după adoptarea acelei interdicţii şi ar putea altera viaţa microorganismelor aflate la baza lanţului trofic, potrivit unui studiu publicat miercuri, transmite stiridinmoldova.md.

Din 1952 până în 1968, avioanele canadiene au pulverizat peste 6.280 de tone de DDT peste pădurile din provincia New Brunswick pentru a le proteja de o insectă dăunătoare, în cadrul „unuia dintre cele mai vaste programe” de acest tip implementate în America de Nord, afirmă autorii acestui studiu, publicat în revista editată de Societatea Americană de Chimie (American Chemical Society – ACS).

Conştientizarea tot mai amplă în rândul populaţiei a efectelor nocive ale DDT-ului asupra faunei sălbatice a determinat o scădere a utilizării acestui insecticid în regiunea menţionată, până la interzicerea sa din 1972.

Însă cercetătorii canadieni, coordonaţi de Joshua Kurek, profesor la Universitatea Mount Allison din New Brunswick, au găsit urme de DDT în sedimente lacustre care „depăşesc în continuare nivelurile considerate sigure pentru organismele acvatice”, au declarat autorii studiului într-un comunicat.

De asemenea, ei au identificat şi riscul ca DDT-ul să pătrundă în lanţul trofic.

Studii anterioare au arătat că micile crustacee de apă dulce, precum puricele-de-apă (Cladocera), considerat un bio-indicator, sunt sensibili la DDT.

Cercetătorii s-au întrebat dacă utilizarea frecventă a DDT-ului în anii 1950 şi 1960 ar fi putut să afecteze aceste populaţii de zooplancton din lacuri şi dacă aceste schimbări – şi DDT-ul – persistă încă şi în zilele noastre.

Pentru a afla răspunsul la această întrebare, oamenii de ştiinţă au prelevat mostre de sedimente care s-au acumulat în straturi pe fundurile lacurilor canadiene între 1890 şi 2016.

Experţii au analizat concentraţiile de DDT şi ale produselor sale conexe prezente în straturi subţiri de sedimente, ajungând la concluzia că nivelurile maximale ale concentraţiilor de DDT au fost în general atinse în anii 1970 şi 1980.

Atunci când cercetătorii au examinat sedimentele prelevate în căutarea rămăşiţelor parţial fosilizate ale puricilor-de-apă, ei au constatat că aceştia din urmă au suferit o mutaţie majoră în practic toate lacurile canadiene începând din anii 1950, atunci când DDT-ul a început să fie folosit pe scală largă.

Începând din anii 1950, puricii-de-apă au avut tendinţa de a deveni mult mai mici şi de a fi, astfel, în general mai toleranţi faţă de agenţii de contaminare.

Cercetătorii estimează că „organismele acvatice din aceste lacuri (…) sunt încă expuse la cantităţi apreciabile de DDT ascunse în sedimente şi ţesuturile lor pot să conţină niveluri ridicate” de DDT.

„Credem că există un potenţial transfer direct de DDT de la un ecosistem lacustru la cel terestru”, au concluzionat autorii cercetării, lăsând să se înţeleagă că păstrăvii care se hrănesc cu acei purici-de-apă sunt de asemenea contaminaţi.

Share this Post!

Related post

0 Comment

Leave a Comment

Your email address will not be published.