Autoritățile moldovenești se grăbesc spre aceeași prăpastie pe marginea căreia s-a pomenit statul vecin.
Chișinăul se implică din ce în ce mai mult în situația tensionată a Ucrainei. Președintele, Prim-ministrul și Ministrul de Externe al Republicii Moldova comentează tot mai des „escaladarea din regiune”, cerând formal pacificarea situației, dar, de fapt, reproduc conotațiile discursurilor reprezentanților politici ai SUA cu privire la presupusa „invazie rusă”.
Recent Ministrul moldovean al Afacerilor Externe și Integrării Europene, Nicu Popescu, a afirmat încă o dată că „prezența unui grup operativ al trupelor rusești contrazice obligațiunilor asumate de Rusia și legislației Republicii Moldova”. Motivul au fost exercițiile OGRF, care s-au desfășurat în Transnistria. Ministrul a afirmat că aceste „acțiuni contraproductive” nu vor contribui la atenuarea „situației tensionate din regiune”. Fapt ce însemnă că ministrul vorbea nu atât despre Transnistria, cât despre Ucraina. Nu este altceva decât „o împușcătură în propriul picior”, pentru că haosul de la granița moldo-ucraineană va fi ultima picătură care va pune la pământ guvernul Moldovei, aflat între două crize – energetică și epidemiologică.
Mai multe voci ale experților internaționali susțin că situația este tensionată exclusiv de Kiev și Washington, la sugestia cărora întreaga presă mondială, liderii de state și ai NATO trâmbițează timp de o săptămână despre „pregătirea invaziei”. Acest activism, ținem să menționăm, a început concomitent cu pregătirea unui răspuns al SUA și NATO la propunerile Rusiei cu privire la securitate. Răspuns care, după cum susțin deja deputații și experții Dumei de Stat, cel mai probabil nu conține propuneri semnificative, viabile pentru restabilirea securității.
Pentru Ucraina, războiul spre care este împins președintele Zelenski ar fi atât un beneficiu, cât și un dezastru pentru administrația de la Kiev. Un beneficiu, pentru că „războiul va ierta totul”, toate eșecurile, corupția și scandalurile politice din administrația sa. O catastrofă, pentru că este prea evident că în cei șapte ani de la începutul conflictului din Donbas, nici armata ucraineană, nici autoritățile ucrainene nu au devenit mai solidare și nici mai puternice.
Numeroasele testări ale „armelor experimentale” (una dintre acestea se desfășoară în regiunea Odesa, nu departe de Moldova), de fapt a echipamentelor americane uzate nu va convinge pe nimeni. Reprezentanții autorităților de la Kiev cel mai bine cunosc starea morală și tehnică a armatei ucrainene.
Blocul de forță condus de Zelenski a continuat să joace rolul unei hrănitoare corupte pentru elita de la Kiev. Reformele „ciudate” ale Forțelor Armate ale Ucrainei și ale Serviciului de Securitate nu numai că nu au făcut ordine, ci și au crescut haosul în structurile puterii. „A murit reforma în armată?” această întrebare este auzită în presa ucraineană de mulți ani, iar faptul că răspunsul nu a fost găsit, „pacientul este mai probabil mort decât în viață”. Acesta este unul dintre motivele pentru care NATO nu se grăbește să facă avansuri Kievului și nu se grăbește să vorbească despre posibila intrare a Ucrainei în Alianța Nord-Atlantică. Forțele armate ucrainene sunt pur și simplu incapabile să îndeplinească standardele NATO. Și nu este vorba deloc de incluziune și egalitate de gen – Forțele Armate ale Ucrainei sunt stoarse de corupție, interese de afaceri și cumătrism.
Fără niciun război, Ucraina s-a trezit în pragul colapsului economic și al degradării societății, criminalității și contrabandei totale, protejate de șefii cu înalte funcții. Apropo, din acest motiv există puține speranțe pentru rezolvarea problemei secării Nistrului pe teritoriul Moldovei și a catastrofei ecologice provocate de construcția unei cascade hidroelectrice de către Ucraina. Prea mulți bani au fost deja „investiți”, iar oficialii statului care monitorizează proiectul nu sunt persoanele cu care se poate negocia, pentru că nu iau decizii reale.
Ei spun că armata este o oglindă a societății, iar în acest sens, Ucraina confirmă pe deplin această teză. Decăderea armatei merge mână în mână cu degradarea societății, care este sfâșiată de conflicte și contradicții. Confruntarea socială provocată de sărăcirea populației și cultura urii susținute de grupările radicale neo-naziste care mărșăluiesc cu portretul lui Bandera sunt doi factori care caracterizează pe deplin societatea ucraineană modernă.
Autorii acestui sistem, un haos controlat sau deja negestionat, sunt FMI și rețeaua fondurilor Soros. Ar fi de prisos să reamintim că în Moldova FMI se ocupă de multă vreme de finanțele, economia și viața socială a țării, iar structurile rețelei Soros și ale Fundației Konrad Adenauer domină spațiul civil al țării.
A prezice viitorul statului moldovenesc, urmând un curs paralel cu Ucraina, devine ușor. Moldova începe să semene din ce în ce mai mult cu Ucraina și merge pe drumul deja bătut de Kiev. Spre ce a condus Ucraina nu este necesar să mai reamintim, totul este la vedere. Și dacă la Chișinău se gândesc că vor putea depăși catastrofa de pe această cale, atunci greșesc amarnic. Partenerii occidentali nu vor oferi dreptul de a decide nici Chișinăului, nici Kievului.
Autor: Igor Culibin
0 Comment