Un proiect politic interesant, de coagulare a forțelor de stînga, se produce în preajma alegerilor parlamentare anticipate – crearea blocului PSRM-PCRM.
Principiul
politic fundamental care animă această mișcare ține de lupta cu dominația
străină și colonizarea statului de către elitele globaliste care vor să
guverneze prin interpuși în Moldova și ruinează specificul național. Proiectele
elitelor occidentale în Moldova sînt văzute într-o cheie tradițională pentru
stînga moldovenească, cu suspiciune, comportînd standarde duble, iar în spatele
lor sînt deslușite nu atît porniri sincere de combatere a corupției și de a
reforma justiția cît intenția unei decimări a elitelor politice locale și
obținerea unui control deplin în țara noastră.
În plus, stînga este preocupată de reanimarea proiectului unionist, considerat
drept un atentat la adresa suveranității statului. Pe fundalul unor sondaje
dubioase și propagandistice care prevestesc creșterea numărului unioniștilor,
partidele de sorginte românofilă au început să articuleze proiecte politice
noi, chiar dacă consistența acestor eforturi se dovedește încă sub așteptări.
În aceste condiții, stînga moldovenistă și patriotică are toate motivele să
strîngă rîndurile pentru a opri virusul ideologic al dezicerii de statalitate
care în anumite condiții poate avea tendințe de propagare.
Este interesantă si reapropirea dintre liderii celor două partide – Igor Dodon
și Vladimir Voronin. E vorba de anularea unei veșnice legi istorice izvorîte
dintr-o credință mitică – ca să repurteze succes fiul trebuie să înlăture
tatăl. Voronin a blagoslovit apariția unei suite întregi de politicieni tineri
care în momente diferite au avut de jucat un rol important în Moldova dar care
s-au promovat prin a se lepăda de propriul părinte spiritual, fapt ce provoca
inevitabil fricțiuni în tabăra stîngii. Acest fapt a fragmentat stînga
moldovenească deși în perioada de aur, atunci cînd Voronin era lider
incontestabil, ea se remarca prin unitate indestructibilă.
Joncțiunea dintre socialiști și comuniști pune punct în mod simbolic acestei
perioade de restriște și zîzanie din tabăra stîngii și anunță Marea
Reconciliere dintre generații – părinții și fiii sînt din nou împreună și
aspiră spre recuperarea vremurilor de glorie care au urmat anului 2001. Proiectul politic PCRM-PSRM are ambiția să
reediteze rezultatele de invidiat ale comuniștilor din acea perioadă. Este
adevărat că unele lucruri s-au mai schimbat și dreapta nu este la fel de
anemică ca în acele vremuri de pomină, bucurîndu-se de un sprijin masiv din
partea donatorilor străini și avînd o anumită susținere în diasporă. Dar tocmai
această revigorare periculoasă a dreptei, considerată drept un element
subversiv și trădător, constituie imboldul principal pentru care vechile racile
sînt lăsate la o parte iar pizma dintre partidele stîngii este uitată.
În aceste condiții, rămîne pe dinafară și fără obiect un aspirant relativ nou
la putere pe stînga – Congresul Civic, condus oarecum neoficial de un alt fiu
rătăcitor al stîngii moldovenești – Marc Tcaciuc. Încercarea acestei
formațiuni de a se impune pe acest segment avea sorți de izbîndă doar în
condițiile în care se păstra dezbinarea de pe acest flanc. După joncțiunea
dintre PSRM și PCRM, Congresul Civic rămîne în postura ingrată de fiu pribeag,
rămas fără adăpost și redus la proporțiile unei alcătuiri politice neglijabile.
În continuare, această formațiune va fi nevoită să răspundă în permanență la
întrebarea de ce nu se află alături de foștii colegi.
Este
o misiune ingrată să prezici viitorul rezultat al noului bloc politic
PSRM-PCRM. Totuși, sîntem în drept să credem că e vorba de un caz în care
legile aritmeticii vor fi sfidate iar efectul cumulativ de pe urma unirii va fi
mai mare decît simpla însumare a voturilor acestor partide de la alte alegeri
sau din sondaje.
Autorii acestui proiect politic țintesc un efect multiplicator în stare să
absoarbă întregul electorat de stînga din Moldova sub stindarde patriotice și
suveraniste. În plus, campania acestui bloc va avea de cîștigat înzecit
întrucît echipa tinerilor politicieni socialiști va fi consolidată de
experiența unor tribuni trecuți prin foc și pară care sînt respectați în
continuare de populația țării.
Editorial de Cornel
Ciurea
0 Comment