Postul Pastelui, cel mai aspru de peste an, începe astăzi și durează 40 de zile. Vezi câteva sfaturi și idei prețioase de la preotul Maxim Melinti despre perioada postului ca exercițiu de cunoaștere a limitelor noastre personale, despre spovedanie ca mijloc de apropiere de Dumnezeu, dar și despre educația religioasă a moldovenilor, transmite stiridinmoldova.md cu referire la perfecte.md.
De fiecare data când începe o perioadă de post, Biserica ne amintește că postul corect nu înseamnă o simplă abținere de la anumite bucate, ci și abținența de la patimi și obiceiuri urâte.
Ce înseamnă postul și cât de important este acesta pentru creștinii ortodocși?
În mod general, postul este înțeles ca o practică de abținere de la anumite mâncăruri, în anumite zile ale săptămânii (miercurea și vinerea) sau pe perioade mai lungi, stabilite de Biserică. Totuși, postul este și o practica de nevoință sufletească și atenție sporită, trezvie.
Ce pot face cei care nu țin postul alimentar?
Cei care din anumite motive nu țin post alimentar, la fel ca și cei ce țin post alimentar, trebuie să cultive calități de iertare, compasiune, dăruire, răbdare și dragoste față de Dumnezeu și aproapele său.
Prin ce se diferențiază Postul Paștelui de alte perioade de postire din timpul anului?
Postul Mare sau Postul Învierii se deosebește de restul posturilor prin importanța, durare și asprimea lui. Importanța – ne pregătim de Învierea Domnului, parcurgem un drum anevoios al patimilor, morții și Învierii Domnului. De altfel, sărbătoarea capătă o motivație – nu venim să sfințim cozonac și ou, ci să întâmpinăm pe Hristos Cel înviat din morți, asistăm la actul mântuirii noastre.
Ce semnificație are spovedania și cât de des vin moldovenii la spovedit?
În mod normal, postul, spovedania și împărtășania nu au legatură. De spovedit ne spovedim atunci când ne-am rupt de la comuniunea cu Dumnezeu și apropele nostru prin egoism, mândrie, indeferență. Împărtășania trebuie s-o luăm în toată duminica, adică ori de câte ori venim la biserică. De alftel, împărtășania este scopul final și principal al slujbei duminicale, dar nicidecum formalități de gen: aprinderea lumânărilor, scrierea foițelor la sănătate și la morți și simpla asistare în biserică.
Dar, ultimele secole ne-au adus practica de a ne împărtăși, cel puțin, o dată pe an, cel mult – de 4 ori pe an, și de aici s-a legat de postire și spovedania, care au devenit niște cheițe de acces la împărtășanie. Moldovenii vin, de regulă, doar în post să se spovedească, ceea ce repet nu este normal și corect, mai ales când se fac acele cozi imense de la preot până la poarta bisericii. Spovedania se reduce la o formalitate, la o dare de seamă, după un șablon, dar nu după chemarea conștiinței, nu este precedată de un examen al faptelor, gândurilor, ceea ce am fost, sunt și voi fi în viitor.
Putem face o analogie între mersul la psiholog și spovedanie?
Este ceva în comun între cele două? Nicidecum, nu au și nu pot avea legatură. Mai rău când preoții și credincioșii transformă spovedania într-o consiliere psiho-socială, un dialog între preot și creștin.
Vin și tinerii la biserică? Cât de educați și responsabili sunt moldovenii atunci când vin la biserică?
Tinerii vin, dar pleacă, nu rămân. Tinerii de azi, tinerii din epoca Facebook, Twitter și Instragram, nu au răbdare să asculte slujbe uneori exagerat de lungi, nu înțeleg multe – și aici nu este vina lor, si tare repede se plictisesc. Nu zic că Biserica trebuie să fie atractivă, dar uneori, în bisericile noastre, nu doar adormi, dar cazi și într-o disperare totală, auzind mereu că suntem păcătoși, parcă n-am avea nicio șansă la o viață fericită cu Hristos. Jur-împrejur fete posomorâte, observații și nemulțumiri din partea celor vârstnici.
Educația trebuie să înceapă de acasă, când părinții se roagă înainte și după masă, înainte de somn, atunci când toți membrii, dar nu numai mama cu copiii, merg regulat la biserică și cu toții împreună cântă, se roagă, se împărtășesc. Nu putem să impunem și să le legăm forțat pe Hristos. Ei trebuie să vadă că cei maturi într-adevăr se schimbă după rugăciune, după lectura Evangheliei, după predica bună a preotului, să vadă cazuri concrete ale transformării omului păcătos în cel bun, harnic, cinstit, iubitor, iertător.
Ce folos să le spunem tinerilor despre Hristos, dacă unii creștini îl suduie pe Hristos? Ce folos să ții icoana Maicii Domnului în casă și să nu te rogi și din nou să sudui pe ea? Ce folos dacă facem totul de dragul tradițiilor și nu din chemare launtrică? Creștin adevărat este bun nu doar atunci când postește, nu doar câteva ore după spovedania, ci întreaga lui viață, ziua și noaptea, acasă și în stradă!
Cu gânduri alese, preotul Maxim Melinti!
0 Comment