EDITORIAL // Moldova nu va primi absolut nimic din partea Ucrainei

Vrăjeală politică 

Imediat după victoria pe care a obținut-o în cadrul alegerilor, actuală guvernare a Moldovei a purces activ la schimbarea vectorului politicii externe. De fapt, nimeni nici nu aștepta nimic altceva de la șefa statului, Maia Sandu – un proeuropean convins, care nu-și ascunde simpatiile, la fel cum nici din partea majorității parlamentare controlate de ea – în figura PAS. Adevărul este că, pentru mulți cetățeni ai Moldovei a fost o mare revelație viteza cu care a fost implicată țara noastră în scenariu și, care anume – după cel al Ucrainei vecine. Ce poate oferi Moldovei această țară sfâșiată de un conflict teritorial intern, îngropată în corupție și care s-a „învrednicit” să se certe până și cu mentorii săi occidentali și europeni? Care este experiența pe care ar putea să ni-o împărtășească?

Reintegratori la drumul mare 

Recent, MAEIE a raportat succint despre vizita la Chișinău a viceprim-ministrului pentru reintegrarea teritoriilor temporar ocupate al Ucrainei, Oleksii Reznikov.  Cum s-ar zice, a venit să abordeze aspecte ce țin de colaborarea bilaterală. Ministerul de Externe al Ucrainei a fost mai generos în detalii și a subliniat că oficialul ucrainean a discutat cu premierul Natalia Gavriliță, precum și cu alți funcționari din cadrul Guvernului Moldovei, probleme legate de securitatea regională, integrarea europeană, comerț și economie, energetică și transport.  Dar, cel mai important – este timpul pentru realizarea practică a înțelegerilor recente între cei doi președinți – Maia Sandu și Volodîmîr Zelenski.

Totodată, MAE al Ucrainei mai consideră că experiența Ucrainei în soluționarea conflictelor teritoriale ar putea fi utilă Moldovei. În limbaj uzual asta ar însemna cam așa – voi aveți RMN, noi Donbas, vă învățăm, sugerăm cum să apucați boul de coarne, nu de alta, dar e prea multă liniște pe malul stâng al Nistrului.

Spre deosebire de Ucraina, conflictul de pe Nistru s-a reușit a fi stopat în termen scurt. Atunci, poziția principială a Chișinăului și a Tiraspolului a fost încetarea focului. În pofida faptului că actuala guvernare a Moldovei cere periodic retragerea contingentului de pacificatori ai Rusiei din regiunea transnistreană, totuși, oficialii de la Chișinău preferă să mențină formatul politic „5+2” în procesul de negocieri.

Ce face Kievul?  În timpul campaniei preelectorale, unul dintre principalele puncte ale programului lui Volodîmîr Zelenski a fost încetarea războiului din estul Ucrainei. În consecință, el nu doar că nu și-a onorat promisiunea. Administrația acestuia sabotează înțelegerile din cadrul „formatului Normandiei”. Până la ora actuală, Kievul nu a îndeplinit niciun punct din Acordul de la Minsk.  Judecând după toate, nici nu are de gând. În loc să pună punct violențelor armate, Kievul își implică trupele în zona conflictului, lăsând astfel să se înțeleagă că nici nu poate fi vorba despre o reglementare pașnică a acestuia. Zelenski nu a soluționat nici problema grupărilor radicale de dreapta, care constituie o forță de luptă semnificativă în Donbas. Aceste grupări, practic, nu se subordonează Kievului fapt care, în principiu, zădărnicește respectarea oricăror acorduri de pace.

Sub conducerea președintelui Zelenski, toată politica Ucrainei a fost redusă la retorica frenetică anti-rusească.  Unde mai pui că se ajunge până la absurd: Rusia se face vinovată practic de toate – pentru prăbușirea economică, creșterea datoriilor, dar și pentru că primarul de Kiev, să spunem mai blând – un incompetent,  este reales pentru a câta oară.

Pentru Kievul oficial, retorica anti-rusească a devenit unica agendă internă și externă, un paravan în spatele căruia administrația lui Zelenski încearcă să ascundă  cea mai ratată de facto guvernare din istoria Ucrainei. Țara s-a pomenit într-o criză economică și financiară profundă, mai gravă chiar decât cea de la începutul anilor 90. Populația este la limita sărăciei, iar rata emigrației a atins cote critice.

Lupta împotriva corupției s-a transformat, în cele din urmă, în corupția guvernării. Zelenski nu a făcut altceva decât să preia controlul asupra schemelor lui Petro Poroșenko.  Promisiunea de a „condamna toți corupții” s-a transformat în persecutarea și încarcerarea persoanelor incomode regimului – politicieni, jurnaliști, oameni de afaceri.  În ciuda faptului că însuși Poroșenko este în libertate și nimeni din anturajul să apropiat nu s-a făcut în vreun fel responsabil. În libertate sunt și cei care se fac vinovați de uciderea oamenilor în masă în Casa Sindicatelor din Odessa, pe 2 mai 2014.

În perioada președinției lui Zelenski au fost închise instituții media în limba rusă, precum și un șir de surse ucrainene care-și permiteau să critice guvernarea.   În perioada lui Zelenski, a fost adoptată legea care permite vânzarea terenurilor agricole cetățenilor străini, fără a fi organizat un referendum în acest sens și în ciuda protestelor organizate de opoziție. Toate sectoarele strategice ale economiei Ucrainei se află la mila corporațiilor occidentale, în special, celor americane – sectorul industrial, comercial și, în mod special, sectorul energetic.

Sub conducerea lui Zelenski, Ucraina a căpătat conturul definitiv al unui stat totalitar și vădit naționalist, în care sunt încălcate drepturile minorităților naționale și se promovează o politică lingvistică de-a dreptul fascistă.  Eroizarea slujitorilor naziști din UNA-UNSO, excluderea din istorie a tot ceea ce se asociază cu rusesc, Rusia și sovietic – este cartea de vizită a Ucrainei de astăzi.

Totodată, țara se află totalmente sub conducere din exterior. În cadrul ministerelor sunt angajați reprezentanți ai ONG-urilor finanțate din Occident. În instituțiile cheie sunt delegați consultanți de peste hotare, care și determină, de facto, politica Kievului în interesul curatorilor.

UE și NATO – doar un vis     

În cadrul forumului  YES Brainstorming de la Kiev, președintele Estoniei a declarat deschis despre ceea ce oficialii de la Bruxelles nu le-au spus fățiș autorităților ucrainene. Potrivit președintei Kersti Kaljulaid, Ucraina „este la o distanță de câțiva ani lumină” de aderarea la UE.  În ultimii cinci ani, ea  nu a văzut o apropiere a Kievului de îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga.  În replică, ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Dmytro Kuleba, abia de-și mai putea reține iritarea și a cerut  eliberarea Ucrainei din „cârligul reformelor”. El a îndemnat Bruxellesul să recunoască faptul că Ucraina nu este acceptată în UE din motive politice. „Noi întrebăm ce trebuie să facem de dragul statutului de membru al UE, dar nu primim niciun răspuns, ni se spune doar – munciți în continuare”, a declarat el.

Și aderarea la NATO, pe care demult o solicită Ucraina, impune condiție de implementare a reformelor. Kievul, însă, nu este ținut nici măcar în tindă și se declară deschis că aceasta este o chestiune de perspectivă îndepărtată.

Ce caută Moldova în „Platforma Crimeea”? 

Pe 23 august, Kievul a desfășurat primul summit „Platforma Crimeea”.  Scopul proiectului –  consolidarea eforturilor pentru  restabilirea controlului asupra Crimeii.  La summit au participat reprezentanți de diferit nivel din 46 de țări. Unii și-au delegat premierul sau președintele Parlamentului, iar președintele Maia Sandu a participat personal la „Platforma Crimeea”.  Ea a fost unicul reprezentat din țările CSI, restul membrilor au refuzat invitația de participare.

Ceea ce a urmat a fost previzibil. Toți delegații au condamnat „anexarea Crimeii” și au calificat Rusia aproape că unica amenințare a securității din regiune.  La încheiere a fost semnat un protocol pe care a fost aplicată și semnătura președintelui Republicii Moldova. Cursul anti-rus al politicii externe moldovenești a obținut contur. Răspunsul a urmat neîntârziat. Șeful diplomației FR, Serghei Lavrov a numit „Platforma Crimeea” un nou sabat, iar reprezentatul oficial al MAE al Rusiei, Maria Zaharova a avertizat – Rusia fixează poziția tuturor țărilor care vor participa la reuniunea de la Kiev și va face concluziile de rigoare.

Partener de nota doi 

Apetitul Kievului, care cere din ce în ce mai mulți bani „pentru lupta împotriva amenințării ruse” începe să irite Bruxellesul. Nervozitate și dezamăgire se simte și la Casa Albă de unde se aud voci clare precum că Kievul depășește limitele decenței diplomatice. Însă administrația lui Volodîmîr Zelenski nu înțelege cu încăpăținare acest fapt. În ciuda tuturor eforturilor de integrare europeană, în UE se discută deschis despre Ucraina ca fiind  un partener nesigur.

În acest context, eforturile și disponibilitate de a „prieteni” și chiar împărtăși  agenda politică externă pare, cel puțin, o abordare nepragmatică din partea președintelui Moldovei.  În același timp, Kievul își stabilește o poziție destul de avantajoasă pentru sine în raport cu Chișinăul. Dosarul scandalos al fostului judecător Ceaus demonstrează foarte clar acest lucru. MAI al Moldovei a acumulat suficiente dovezi, care confirmă că, la răpirea lui Ceaus din centrul capitalei RM au participat cetățeni ai Ucrainei, inclusiv, angajați ai misiunii diplomatice ucrainene.  De asemenea, fost magistrat a fost scos din Moldova și dus într-o direcție necunoscută, cu o mașină ce avea numere de înmatriculare a misiunii diplomatice ucrainene acreditate la Chișinău. Toate solicitările organelor de anchetă ale RM au rămas fără niciun răspuns. Serviciile de profil ale Ucrainei au refuzat să colaboreze și cu membrii comisiei parlamentare speciale din Moldova.

Nu a fost de niciun folos nici recenta vizită a lui Zelenski la Chișinău, care a participat la manifestațiile dedicate zilei de 27 august.  Deja pe 1 septembrie, Kievul a impus interdicție pentru intrarea în Ucraina a autoturismelor cu numere de înmatriculare transnistrene.  Deși, responsabilii din cadrul MAEIE al RM au declarat că au expediat autorităților ucrainene solicitarea de a nu impune restricții în acest sens.  Deja de mai mulți ani de zile, Ucraina face abstracție de acordul interguvernamental cu Moldova în ceea ce privește râul Nistru și continuă, în mod unilateral, să construiască complexul său hidroenergetic.   Ecologiștii, atât din Moldova cât și din Ucraina, bat alarma. Nistrul asigură cu apă potabilă peste 70 la sută din populația Moldovei, însă, odată cu lansarea celei dea patra stații de acumulare, riscăm să rămânem fără râu. Prin complicitatea autorităților moldovenești, Kievul ignoră toate aceste temeri. Țara vecină planifică să mai construiască încă trei complexe hidroelectrice în perioada 2024-26.

De dragul unei agende politice comune, cu o retorică anti-rusească clar exprimată, Moldova nu va primi absolut nimic din partea Ucrainei. Ba, dimpotrivă, va pierde multe. Cum s-ar zice, după partener și perspective.

Autor: Sergiu P.

Share this Post!

Related post

0 Comment

Leave a Comment

Your email address will not be published.